Informatii Cuba - Celebritati din Cuba

 

 

Celebritati din Cuba - Fidel Castro

 

 

Fidel Castro s-a nascut la 13 august 1926. Dupa absolvirea liceului catolic a obtinut diploma la Universitatea de Drept din Havana.

A fost membru al Partidului Socialdemocrat Ortodox, care a critizat vehement guvernul lui Fulgencio Batista.

In data de 26 iulie 1953 Fidel Castro a condus atacul impotriva unitatii militare de la Moncada. Actiunea a esuat si majoritatea rebelilor au fost omorati sau prinsi. Castro a fost prins care a fost urmat de un proces la tribunal unde a rostit discursul sau celebru, care s-a inceput astfel: "Istoria ma va achita...". A fost condamnat la 15 ani inchisoare insa dupa doi ani totusi a fost eliberat.

S-a retras in Mexic, unde a adunat si i-a instruit membrii actiunii din 26 iulie. Inainte de a porni cu Granma in 1956 pentru a ocupa Cuba, si-a cucerit sprijinul lui Che Guevara si ai celorlalti.

Intorcandu-se in Cuba revolutionarii s-au ascuns in muntii Sierra Maestra si au obtinut sprijinul agricultorilor. In sfarsit la 1 ianuarie 1959 Batista a fost nevoit sa fuga din tara iar dupa victoria revolutiei Fidel Castro a preluat puterea.

Multi cubanezi au parasit tara cand s-a adeverit ca aceasta revolutie a fost marxista. Din cauza conflictelor economice dintre SUA si Cuba Fidel Castro a nationalizat toate proprietatile americane.

Guvernul Statelor Unite a incercat mai multe atentate impotriva lui Fidel Castro si a incercat sa o izoleze economic. CIA a incercat si ocuparea tarii prin actiunea din Golful Porcilor, insa cubanezii au inabusit atacul, nu le-a reusit sa inlature pe Fidel Castro de la putere. Ca raspuns presedintele a facut alianta cu Uniunea Sovietica. Sovieticii au cumparat cantitati mari de zahar si au ajutat Cuba prin asistenta economica si militara. Din acesti bani a finantat Fidel Castro programele sale sociale, ca de exemplu lupta impotriva inculturii sau serviciile medicale gratuite. Din pacate alianta cu sovieticii a dus la mai multe conflicte intre SUA si tara caraibiana.

Castro a asistat cu succes si la revolutiile celorlalte tari, ca Angola si Etiopia. A fost ales conducatorul Miscarii Tarilor Nealiniate si a criticat puternic imperialismul american. 

Dupa desfiintarea Uniunii Sovietice Cuba a ajuns intr-o situatie economica grea, a scazut semnificatia rolului in viata politica internationala a lui Fidel Castro, dar a ramas in fruntea tarii pana in 2006. Atunci a predat temporar puterea fratelui sau, Raul Castro, iar in 2008 cand deja a fost clar ca datorita starii degradate a sanatatii sale nu mai poate indeplini sarcinile privind conducerea tarii, a predat puterea definitiv fratelui sau.

 

Celebritati din Cuba - Raúl Castro

 

 

Raul Castro este fratele lui Fidel Castro, actualul presedinte a Cubei. A fost unul dintre cei mai importanti conducatori al tarii si inainte de retragerea fratelui sau (luna iulie a anului 2006),  a participat activ la revolutia cubaneza.

In timpul studiilor sale a aderat la Tinerii Socialisti, care a fost o organizatie a Partidului Comunist Cubanez. Impreuna cu fratele sau au participat activ la actiuni studentesti, care in unele cazuri au fost violente.

In 1953 a participat la asaltul unitatii militare Moncada, pentru aceasta a fost condamnat la 22 de luni de inchisoare. Mai tarziu in timpul sederii in Mexic a participat la pregatirea itinerarului vaporului Granma si la instructia batalionului M-26-7. Raul castro impreuna cu prietenul sau Che Guevara au fost unii dintre conducatorii trupelor rebele. El a condus luptele de gherila pe teritoriile din nordul regiunii Oriente, a unit fortele anti-Batista, si a infiintat echipe civile de munca, unitate sanitara, baza aeriana si fabrica de bombe.

In 1958 a pornit a doua linie in muntii Sierra Cristal. Si-a infiintat comandamentul suprem in Mayari Arriba. Actiunile sale impotriva trupelor lui Batista au fost cu succes.

Cand Fidel Castro a pornit la ocuparea Havanei, Raul a ramas in Oriente, ca sa tina sub supravegherea sa aceasta regiune. Mai tarziu a devenit comandantul trupelor rebele.

Raul deseori a calatorit la Praga si la Moscova ca sa ceara arma de la sovietici. Uniunea Sovietica a sprijinit Cuba cu armamentul lui modern, ca si tancuri, MIG-uri, baze de lansare a rachetelor si alte echipamente.

Fratele sau a stat in fruntea tarii incepand din 1959 pana in 2006, cand din cauza imbolnavirii sale a predat temporar puterea lui Raul, iar in 24 februarie 2008 Raul Castro a fost inaugurat in functie si in mod oficial.

In timpul presedintiei sale deja a introdus multe reforme economice: in luna martie a anului 2008 a aprobat comercializarea unor produse, care in timpul guvernarii lui Fidel Castro erau interzise, ca si DVD-player-ul, calculatorul personal si cuptorul cu microunde. Cu scopul dezvoltarii industriei alimentare pamanturile proprietate de stat nelucrate au fost privatizate si mai multe domenii a administratiei de stat au fost descentralizate. Pe la mijlocul anului 2008 guvernul a controlat in profunzime sistemul de salarizare la fiecare intreprindere care este in proprietatea statului, astfel angajatii care lucreaza mai mult acum pot primi un salar mai mare. Au aprobat folosirea telefoanelor mobile.

In primavara anului 2009 Raul Castro a destituit din functie cateva membrii a guvernului, si de atunci se fac restructurari in mod continuu.

Ceea ce priveste viata privata al lui Raul Castro, in anul 1959 s-a casatorit cu Vilma Espin Guilloist - fata unui bine situat proprietar a unei distilerie de rom - cine este presedintele Asociatiei Femeilor din Cuba. Au patru copii: un baiat si trei fete, una dintre ele, Mariela este conducatoarea Centrului National de Educatie Sexuala. Vilma Espin in luna iunie a anului 2007 s-a stins din viata.

 

Celebritati din Cuba - Ernesto Guevara de la Serna (CHE)

 

 

Ernesto Guevara de la Serna s-a nascut in 14 iunie 1928 in Argentina. A urmat cursurile de medicina a universitatii din Buenos Aires, unde a ajuns in conflict cu conducatorul argentinian, Juan Person. Mai tarziu a calatorit la Guatemala si in 1953 s-a alaturat de guvernul lui Jacobo Arbenz Guzman, care a fost indepartat  de la putere printr-o lovitura de stat sprijinit de CIA.

Ca si intelectual si ca si idealist, a putut vorbi clar despre Aristotel, Kant, Marx, Gide sau Faulkner, a iubit poezia si a fost bine orientat in lumea lui Keats sau a lui Sara de Ibanez, care a fost scriitorul lui preferat. 

Se spune ca Fidel Castro a devenit comunist sub influenta lui CHE, care de multe ori s-a referit la operele lui Marx, Engels si Mao Ce-Tung.

Toata viata a suferit de astm, aceasta boala ar fi impiedicat multa lume sa participe la lupte de gherila, dar el nu a lasat ca boala sa-l impiedice in lupta pentru o societate mai dreapta. Poate si acest lucru l-a influentat cand s-a specializat ca si medic in domeniul alergologiei.

Pana cand a trait in Mexic, a lucrat la sectia de alergologie a Spitalului de Stat, si pe langa servici a practicat meseria de fotograf ca si al doilea sursa de venit. In aceasta perioada s-a intalnit cu Raul Castro, care i-a povestit despre situatia din Cuba. Pe la inceputul lunii iulie a anului 1954 Guevara s-a intalnit cu Fidel Castro si dupa ce au stat de vorba o noapte intreaga s-a alaturat de revolutia cubaneza.

Che a devenit medicul oficial al trupei rebelilor si un conducator strategic important. Inainte de a pleca in Cuba cu Granma, i-a spus sotiei sale, Hilda Gadea, ca de aceea s-a alaturat acestei lupte pentru ca si aceasta este o parte a luptei impotriva imperialismului yankee-ilor, si este prima faza a eliberarii continentului.

Dupa sosirea vaporului Granma, majoritatea celor 82 de barbati au fost prinsi sau omorati, numai 16 dintre ei au scapat. In muntii Sierra Maestra agricultorii l-au ajutat pana cand si-au strans fortele ca sa fie capabili sa schimbe guvernul Batista cu rascoala lor.

In luna ianuarie a anului 1959 trupele lor impreuna cu trupele lui Camilio Cienfuegos au asaltat orasul Havana. Che s-a bucurat de o mare popularitate in randul populatiei cubaneze, erau cunoscute pe toate meleagurile intaplarile care dovedeau curajul si talentul lui de conducator si a fost considerat cel mai important personaj al revolutiei.

Dupa revolutie a indeplinit mai multe functii importante in guvernul Cubei (intre anii 1961 - 1965) a fost ministrul industriei.

In anul 1966 Che Guevara s-a dus in lupta la Bolivia, dar armata boliviana l-a prins si in data de 9 octombrie 1967 a fost executat.

 

Celebritati din Cuba - José Martí

 

 

Don José Julián Martí y Pérez s-a nascut la Havana in 1853. In timpul razboiului de 10 ani pentru ca a exprimat ca sprijina revolutia a fost condamnat la inchisoare ca si adolescent. Dupa eliberarea sa a calatorit in Spania, unde a obtinut diploma de drept si de filozofie inainte de a se intoarce in Cuba.

Din Cuba insa a fost exilat din cauza sprijinirii independentei cubaneze, a calatorit la Paris si in Venezuela inainte de a se stabili in New York, unde a activat ca si scriitor si profesor.

Jose Martí a fost unul dintre cei mai mari scriitori a lumii hispanice. Intre creatiile sale literare gasim poezii, basme, piese de teatru, publicistica si comentarii.

In 1892 s-a alaturat din toata firea planificarii si organizarii celui de al treilea razboi cubanez de independenta. Dupa ce a reusit sa castige sprijinul veteranilor razboiului de 10 ani, a infiintat Partidul Revolutionarilor Cubanezi, care a infiintat un fond pentru finantarea razboiului si a stabilit memrii guvernului cubanez, care ar fi preluat puterea in cazul victoriei.

In 1894 a initiat urgent actiuni revolutionare. Dupa parerea istoricilor cauza grabirii sale era frica de ocuparea insulei a fortelor imperialiste americane inainte de aceasta sa fie eliberat de sub dominatia spaniola. 

Martí a murit pe campul de lupta, cu putin timp dupa inceperea razboiului. In Cuba este considerat "Tatal revolutiei".

 

Celebritati din Cuba - Nicolas Guillén

 

 

Nicolas Cristobal Guillen (1902 – 1989) ziarist afro-cubanez, scriitor si activist politic. Este amintit in primul rand ca si poetul national al Cubei.

Guillen s-a nascut la Camagüey, a invatat drept la Universitate din Havana. Insa a renuntat repede la cariera de drept, a lucrat ca si tipograf si ca si ziarist.

De la inceputul anilor 1920 poeziile sale au fost publicate in nenumerate reviste, primul lui volum a aparut in 1930. West Indies Ltd. In 1934 a publicat primul volum care a continut poeziile lui alese cu concluzii politice. Regimul cubanez Machado a fost indepartat de la putere in 1933, dar asuprirea politica totusi s-a intensificat in urmatorii ani. In 1936 Nicolas Guillen impreuna cu celalalt redactor al ziarului Mediodia a fost arestat si condamnat la inchisoare pe baza unor acuzatii nascocite. In anul 1937 s-a alaturat de Partidul Comunist si a participat la Congresul Scriitorilor si Artistilor organizat in Spania. Calatorind prin tara a scris instiintari despre razboiul civic ca si reporter de razboi.

Dupa ce s-a intors in Cuba, la alegerile din 1940 a candidat in randul comunistilor, din aceasta cauza in anul urmator nu a mai primit viza americana. Urmatorii 20 de ani le-a petrecut calatorind, dar in America de Sud, in China si in Europa. Poetica lui Guillen din ce in ce mai mult a fost dominata de conceptia marxista interculturala. In 1953 guvernul Batista a impiedicat intoarcerea lui in tara, dar dupa revolutie Fidel Castro l-a asteptat cu drag si in 1961 a fost ales presedintele Asociatiei Nationale a Scriitorilor Cubanezi. Poeziile sale in care a prezentat conditiile sociale, au fost emotionante, in 1954 a fost lauratul Premiului de Pace Lenin.  

Guillen este cel mai cunoscut reprezentant al "liricii negre", care a incercat sa uneasca cultura neagra si alba.

Operele principale: Motivos de Son; Sóngoro Cosongo; West Indies Ltd.; Cantos para soldados, La paloma de vuelo popular: Elegías.

In 1989 la varsta de 87 de ani Nicolás Guillén s-a stins din viata, a fost inmormantat in cimitirul Cristobal de Colón.

 

Celebritati din Cuba - Camilo Cienfuegos

 

 

Camilo Cienfuegos s-a nascut intr-o familie de rebeli si a devenit un personaj important al revolutiei cubaneze. Impreuna cu Fidel si Raul castro si cu Che Guevara a participat in asaltul unitatii militare Moncada si a luptat alaturi de ei pana la moarte.

In 1958 trupele lui Batista au atacat oastea rebelilor, dar actiunea lor a esuat. Si Che Guevara si Cienfuegos au condus cate o oaste a rebelilor. Cu oastele lor au intrat in Camagüey si au infrant trupele guvernamentale la Las Villas. Cand Fidel Castro le-a dat ordin sa ocupe Havana, Cienfuegos in fruntea echipelor sale a intrat in tabara din Columbia, si in 13 martie a atacat palatul prezidential. 

Urmatoarele randuri s-au nascut pentru a pastra eternitatii momentele marsului: "Un mars de 40 de zile, de multe ori numai dupa mal si dupa busola ne-am orientat... timp de 15 zile ne-am deplasat printr-un noroi pana la genunchi facand drumul in timpul noptii, ca sa ocolim echipele mascate. In drumul nostru de 31 de zile prin Camaguey de 11 ori am mancat, o data, dupa o flamanzire de 4 zile am mancat o iapa, aproape toate animalele ne-au pierit in mlastina.”

Cienfuegos a devenit foarte popular in randul cubanezilor, deja a fost aproape asa de indragit, ca si Fidel Castro. Intr-un lucru totusi s-au deosebit: Cienfuegos nu a fost comunist.

In 1959 avionul a disparut deasupra marii, in ciuda cautarilor pornite imediat, niciodata nu l-au mai gasit.

 

Celebritati din Cuba - Máximo Gómez

 

 

Máximo Gómez y Báez, s-a nascut in 1836 in Republica Dominicana si a fost comandantul suprem al razboiului de 10 ani, iar in razboiul pentru independenta a Cubei a fost Comandantul militar al Cubei.

La Academia Militara din Zaragoza a fost instruit ca ofiterul armatei spaniole si a sosit in Cuba initial ca si ofiterul cavaleriei. A luptat pe langa armata spaniola in timpul expeditiei militare dominicana de cucerire. Dupa ce trupele spaniole au fost infrante si s-au retras in Republica Dominicana, dintre sustinatorii expeditiei multi s-au alaturat de ei, iar Gomez cu familia sa s-a mutat in Cuba.

S-a retras din armada spaniola si in 1868 s-a alaturat rebelilor, a ajutat la formarea strategiei militare a armatei cubaneze si le-a invatat cea mai temuta tactica asaltul machete.

In 1871 a luptat pentru eliberarea orasului Guantanamo printr-o lupta sangeroasa dar cu succes, dupa care cei mai multi ofiteri ai lui au ajuns in functii mari. Aici a luptat alaturi de Antonio si Jose Maceo sau Adolfo Flor Crombet.

Dupa moartea lui Ignacio Agramonte a preluat conducerea regiunii militare Camagüey si a renumitei cavalerii.

Maximo Gomez a devenit comandantul suprem al armatei cubaneze, a preluat si a prelucrat intr-un sistem tactic si strategic tacticile gherile folosite de catre spanioli in luptele impotriva lui Napoleon. 

In 1875 in timp ce a condus un atac esuat pentru ocuparea tinuturilor vestice ale Cubei a fost impuscat la gat. In urma acestuia a purtat mereu fular sa acopere gaura cauzata de glont. A doua si ultima ranire a lui s-a intamplat in 1896 in timp ce a luptat la periferia orasului Havana, terminand invazia pentru ocuparea Cubei de vest cu succes. In timpul celor 15 ani de lupte gherile numai de doua ori a fost ranit, in timp ce omul sau de incredere, Antonio Maceo in acel timp a fost impuscat de 24 de ori.

In luna martie a anului 1898 Ramon Blanco y Erenas, comandantul suprem al Cubei l-a rugat pe Gomez sa se alature cu echipele sale spaniolilor in lupta lor impotriva Americii. S-a referit la mostenirea comuna a cubanezilor si spaniolilor si a promis independenta daca cubanezii ajuta impotriva americanilor, insa Gomez a refuzat acest proiect.

Dupa razboiul de independenta a Cubei s-a retras in vila sa in afara orasului Havana. In 1901 a refuzat candidatura la presedintie, pe care ar fi putut sa-l castige fara voturi contra. El insa nu a agreat politica si dupa 40 de ani de sedere in Cuba s-a considerat dominican, care nu poate fi conducatorul civil al Cubei.

In 1905 in propria sa casa a murit si a fost asezat pentru odihna vesnica in cimitirul San Cristobal de Colon.

 

Celebritati din Cuba - Carlos Manuel de Céspedes

 

 

Carlos Manuel de Cespedes, considerat "Tatal natiunii" s-a nascut in 18 aprilie 1819. 

Proprietarul de plantatii, care a trait in partea estica a Cubei, a provocat izbucnirea razboiului de 10 ani prin faptul ca a eliberat sclavii sai si a indemnat si pe ceilalti ca sa se alature rezistentei sale inarmate impotriva Spaniei. Lupta pentru independenta Cubei a fost proclamata in Grito de Yara (lacrima lui Yara).

Numarul revolutionarilor participanti in luptele de gherila a crescut in continuu, Cespedes a devenit comandantul lor. Cu trupele sale a ocuopat orasul Bayamo si l-a transformat in resedinta sa. Cand spaniolii au trimis trupe pentru reocuparea orasului atunci revolutionarii fiind minoritari la numar au incendiat orasul si s-au retras. Casa parinteasca al lui Cespedes a fost intre putinele case, care au supravietuit incendiului.

De-a lungul razboiului cel mai mare succes al lui Cespedes a fost ca a ajuns ca americanii sa recunoasca necesitatea unui guvern nou cubanez. Cespedes a introdus o conventie constitutionala despre infiintarea guvernului reprezentativ cubanez si despre preverile desfiintarii sclavagismului.

In 1873 revolutionarii l-au demisionat pe Cespedes, iar dupa un an spaniolii l-au prins si l-au executat. De numele sau se leaga editarea primului ziar independent cubanez, Cubano Libre.

 

Celebritati din Cuba - Antonio Maceo

 

 

Antonio Maceo este figura cea mai indragita a istoriei cubaneze, pe care dupa moartea sa l-au numit "Titanul de Bronz".

Maceo s-a nascut la 14 iunie 1845 in Santiago de Cuba ca fiul unui fermier venezuelan de culoare. 

Tanarul Maceo si-a manifestat interes fata de politica si parintii sai l-au incurajat ca sa actioneze dupa sentimentele sale.

Cu saptamani dupa ce Carlos Manuel de Cespedes a pornit rascoala impotriva spaniolilor in luna octombrie 1868 Maceo si fratii sai s-au atasat razboiului de independenta. Dupa 5 luni a fost deja conducator, dup cateva saptamani a devenit locotenentul colonel al armatei eliberatoare. In razboiul de 10 ani a participat la 500 de batalii impotriva Imperiului Spaniol.

Speriat de ridicarea sa brusca si de popularitatea sa rebelii conservativi au pornit impotriva sa o campanie de calomnii. Acest lucru este considerat principala cauza a pierderii razboiului.

In 1878 s-a impotrivit tratatului Zanjon, care a pus capat razboiului si promisiunilor de reforme ale spaniolilor. Tratatul a oferit amnestie rebelilor, dar nu a pus capat sclaviei, desi a eliberat toti sclavii, care au luptat de partea cuiva.

Cand razboiul a luat sfarsit Maceo a fost nevoit sa fuga dupa ce a supravietuit multor atentate care le-a incercat spaniolii impotriva sa pana la inceperea celui de al doilea razboi pentru libertate.

Dupa ce ani de zile a organizat unitatea cubanezilor pe teritoriul tarii si in afara acestuia, in 1892 Jose Marti a infiintat Partidul Revolutionar Cubanez si a cerut ajutorul lui Maceo pentru lupta suprema a cubanezilor impotriva spaniolilor. In timpul razboiului Maceo a condus trupele eliberatoare pentru ocuparea Havanei. Aceasta a fost unul dintre faptele eroice ale secolului

Ca si tatal sau si cei trei frati ai sai si Maceo a murit in timpul unui atac luptand pentru libertatea Cubei. Ultima sa batalie a fost in 1896 la Punta Brava. 

In timpul carierei sale militare a fost ranit de 24 de ori, de aceea in presa spaniola a fost numit "leul".

 

Celebritati din Cuba - Ignacio Agramonte

 

 

Ignacio Agramonte y Loynáz a fost revolutionar cubanez, o personalitate importanta al razboiului de 10 ani (1868 - 1878). 

S-a nascut la 23 decembrie 1841 pe teritoriul regiunii Camaguey de astazi intr-o familie instarita. Studiile sale de drept si le-a urmat la Barcelona, Madrid si Havana, a absolvit studiile sale de drept in 1865 devenind avocat. In 1868 s-a intors la Puerto Principe si s-a casatorit cu iubita sa Amalia Simoni y Argilagos.

Cand a izbucnit rascoala impotriva spaniolilor a jucat un rol important in rascoala din regiunea Camaguey si el insusi s-a alaturat luptelor.

Nevasta sa l-a urmarit in lupte, dar in luna mai a anului 1870 a cazut prizoniera astfel al doilea copil l-a nascut in America, cel care niciodata nu l-a vazut pe tatal sau.

Agramonte impreuna cu Antonio Zambrana in 1869 a fost ales secretarul guvernului provincial si el insusi a ajuns in Congresul Armat al Cubei, ca si ministru. A semnat conventia despre eliberarea sclavilor din insula si a participat activ la pregatirea primului guvern constitutional cubanez.

A demisionat din functia sa implinita in congres cand Carlos Manuel de Cespedes a devenit presedinte deoarece au avut pareri politice diferite si a stiut ca nu vor putea sa lucreze impreuna. Dupa aceasta a devenit comandantul suprem al fortelor armate din Camaguey si a organizat cea mai reusita cavalerie cubaneza, care a intimidat renumita armada spaniola.

In 1871 printr-o actiune curajoasa l-a salvat cu succes pe Manuel Sanguily din mainile inamicului.

La 11 mai 1873 in batalia de la Jumaguay l-au omorat, un glont ratacit l-a nimerit in cap. Autoritatile spaniole au incinerat cadavrul sau in Camaguey, temandu-se ca trupele sale vor ataca orasul pentru a acapara cadavrul.

Henry Reeve, voluntar american, general de brigada si comandantul cavaleriei l-a numit „El Mayor” (cel mai mare), pentru ca el a fost cel mai bun comandant cubanez dintre toti. La aniversarea mortii sale Sivio Rodrigez a cantat cantecul cu titlul El Mayor la amintirea eroului cazut ceea ce pana astazi este signalul radioului local.

 

Celebritati din Cuba - Tomas Estrada Palma

 

 

Tomas Estrada Palma a fost un general important in razboiul de 10 ani, dupa ce a devenit primul presedinte ales al Cubei.

Dupa ce trupele spaniole l-au prins si l-au exilat din tara, a calatorit la New York, unde a lucrat cu Jose Marti.

Dupa moartea lui Marti Tomas Estrada Palma a devenit conducatorul Partidului Revolutionar Cubanez. Cand revolutionarii au alcatuit guvernul, Estrada a fost trimis la Washington, ca si diplomat, unde a obtinut sprijinul unui bancar american si a oferit 150 de milioane de dolari spaniolilor pentru predarea insulei, insa targul nu s-a facut.

Insa a convins cu succes congresul SUA, ca sa realizeze o initiativa dupa care SUA sa declare razboi Spaniei cerand eliberarea Cubei de sub dominatia coloniala.

Cativa ani in fruntea Cubei a stat generalul Leonard Wood, dupa care au organizat alegeri. Liberalii republicani condusi de Jose Miguel Gomez si liberalii nationali ai lui Alfredo Zayas toti l-au sprijinit pe Estrada Palma, el insa nu a facut campanie, tot timpul si l-a petrecut in State ca si cetatean american. La 31 decembrie 1901 a fost ales presedinte, si el a condus tara potrivit ideilor politice al lui Theodore Roosevelt.

Trupele americane s-au retras din Cuba dupa ce guvernul cubanez a semnat o intelegere despre reducerea preturilor produselor americane si a introdus in Constitutia sa Modificarile Platt. In aceasta perioada multe firme americane s-au stabilit in Cuba.

In 1906 Estrada Palma a fost reales insa de data aceasta cu toate protestele liberalilor. Desi rascoala liberalilor a fost infranta de catre trupele SUA, Estrada Palma a demisionat chiar si impotriva vointei lui Roosevelt si in Cuba s-a format un guvern american sub conducerea lui Taft.

 

Celebritati din Cuba - Ernest Miller Hemingway

 

 

Ernest Miller Hemingway s-a nascut in 21 iulie 1899 in Oak Park din America, intr-o familie bine situata. Tatal sau a fost medic provincial, si Hemingway a tinut mai mult la el, decat la maica sa, care a respectat strict etica protestanta. Au vanat, au facut excursii, au pescuit in padurile din Michigan, de aici dragostea sa pentru natura care l-a urmat pana la sfarsitul vietii.

In scoli a avut rezultate deosebite, dar nu s-a dus la facultate, a ales cariera literara ca si reporterul ziarului The Cansas City Star. Cele 6 luni petrecute aici au avut o influenta puternica asupra carierei sale literare.

A vrut sa participe voluntar la primul razboi mondial, dar datorita miopiei sale nu a fost acceptat decat ca si voluntar al Crucei Rosii. In prima zi de serviciu a trebuit sa adune ramasitele umane in urma unei explozii a fabricii de munitie din apropierea orasului Milano, aceasta a inspirat nuvela intitulata A Natural History of Dead. In luna iulie 1918 s-a ranit grav la picior in urma caruia nu mai putea fi sofer, a lucrat mai departe la spitalul din Milano, unde s-a indragostit de o asistenta, aceasta relatie este imortalizata in romanul Adio arme.

In 1921 s-a casatorit cu Elizabeth Hadley Richardson si s-au mutat la Paris. S-a alaturat de miscarea literara moderna parisiana si a instiintat ziarul canadian Toronto Star despre revolutia greco-turca. In grupul scriitorilor tineri americani a facut cunostinta cu scriitoarea americana Gertrude Stein, care i-a devenit mentora, si de la cine provine expresia generatia pierduta.

Debuteaza cu volumul Trei intamplari si zece poezii in anul 1923 la Paris. Atunci s-a mutat inapoi la Toronto si s-a nascut primul lui baiat. Cariera sa americana a inceput cu editarea serialului de nuvele cu titlul "In timpurile noastre". Aceasta a fost urmat de primul sau roman cu titlul "Si soarele rasare" care a fost intampinat cu succes atat in Europa cat si in Statele Unite.

In 1927 a divortat si s-a recasatorit cu Pauline Pfeiffer. Protestantul Hemingway atunci s-a catolicizat. Tot in acest an a aparut culegerea sa de nuvele "Barbati fara femei" si i s-a nascut al doilea baiat. In 1928 s-au mutat la Key West ca sa inceapa viata noua, insa tatal sau datorita problemelor sale materiale si de sanatate s-a impuscat in cap. Sinuciderea tatalui l-a zguduit pe Hemingway si tragedia a fost prelucrata in romanul cu titlul "Pentru cine bat clopotele". In anul urmator i s-a nascut al treilea baiat.

Anii 1930 le-a petrecut cu vanatoare calatorind prin Africa, aceste aventuri au avut influenta asupra mai multor scrieri ale sale. In 1937 a trimis stiri unui ziar american despre razboiul civil din Spania. In 1938 a fost editata singura sa piesa de teatru The Fifth Column si 49 de nuvele.

In cel de al doilea razboi mondial pe malurile Cubei a ajutat fortele marine americane pentru a depista submarinele germane. In 1940 a divortat de nevasta sa si a pierdut casa indragita din Key West. Dupa cateva saptamani s-a casatorit din nou, insa dupa 4 ani de certuri a divortat si de a treia sotie. Incepand cu 1944  a trimis stiri din Anglia si a participat la debarcarea din Normandia si in fruntea unei trupe de partizani a intrat in Paris, iar dupa razboi s-a reintors in Cuba.

In 1946 s-a casatorit a patra oara, sotia sa a fost de asemenea reportera de razboi si cea mai mare parte a timpului lor le-au petrecut pe mosia lor Finca Vigia din Cuba.

In 1950 romanul lui cu titlul Peste rau printre copaci nu a primit critica favorabila, dar dupa trei ani pentru opera sa Batranul pescar si marea a primit premiul Pulitzer si in 1954 premiul Nobel literar.

Incepand din 1955 a fost tratat intr-un oras din Idaho cu tensiune arteriala si depresie maniacala din care cauza a primit tratament cu electrocutare, care probabil a dus la sinuciderea sa din 2 iulie 1961.

 

Celebritati din Cuba - Fulgencio Batista

 

 

S-a nascut in 1901 in Banes. Ruben Fulgencio Batista Zalvídar prima data ca presedinte, dupa aceea ca dictator a condus tara in 2 perioade diferite.

Dupa rascoala initiata de ofiterii unitatii militare Columbia din 1933 Ramon Grau a ajuns la putere, dar dupa un an Batista l-a demisionat cu forta si el insusi a devenit comandantul suprem al armatei.

Influenta sa de-a lungul anilor s-a pastrat si astfel in 1940 l-au ales presedinte intrunind 60% din voturi.

In 1944 Batista a pierdut alegerile contra Ramon Grau, acest esec a suportat destul de bine pana in 1952. Atunci insa printr-o lovitura de stat l-a inlaturat de la putere pe Carlos Prio, actualul presedinte si a luat puterea devenind dictatorul Cubei. Ca sa-si asigure victoria a organizat alegeri false si astfel Batista a neglijat Constitutia. 

Guvernul sau a avut legaturi bune cu SUA, intreprinderi americane mari s-au inbogatit folosind resursele tarii insule pe cand cubanezii au trait in continuare in saracie.

Pe timpul lui Batista nici serviciile medicale nici invatamantul nu au fost asigurate in tara. Majoritatea oamenilor a trait in conditii de mizerie, pe cand el si prietenii sai si-au petrecut zilele la un nivel de trai ridicat.

Multi s-au opus cu Batista intre care si Fidel Castro si organizatia sa M-26-7, care pana in 1956 a tinut instructiile in Mexic iar mai tarziu s-au reintors in Cuba pe yachtul "Granma".  Politia cu mina de fier si sistemul de spionaj al lui Batista a tinut sub supraveghere severa pe Fidel Castro cu toate ca cu cativa ani in urma Batista l-a amnestiat pe Fidel Castro si l-a eliberat din inchisoare.

Nici armata bine dotata cu 40.000 de soldati nu a fost de ajuns sa inabuseasca rascoala de cateva mii, dar populara. Fulgencio Batista in 31 decembrie 1958 a fugit din Cuba cu mai multe milioane de dolari in buzunar. Pana la moartea sa din1973 a trait in Spania.

 

 

<< inapoi la pagina informatii cuba